Când ne gândim la date cu caracter personal (DCP), primele concepte care ne vin în minte sunt Numele, Prenumele, Codul Numeric Personal (CNP) sau adresa de e-mail. Cu toate acestea, în arhitectura Regulamentului General privind Protecția Datelor (GDPR), sfera datelor cu caracter personal este considerabil mai vastă și dinamică.

Un animal de companie, fie el câine sau pisică, nu are personalitate juridică și nu beneficiază direct de drepturile acordate de Regulamentul (UE) 2016/679. Totuși, informațiile legate de un animal pot deveni date cu caracter personal indirecte dacă permit identificarea, directă sau indirectă, a unei persoane fizice.

1. Perspectiva Juridică: Când devine animalul un identificator indirect?

Conform Articolului 4 Punctul 1 din GDPR, o persoană fizică este considerată identificabilă dacă poate fi identificată, direct sau indirect, prin referire la un element de identificare cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare sau unul ori mai multe elemente specifice identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale.

Să analizăm mecanismele prin care datele unui animal devin date cu caracter personal ale stăpânului:

A. Numărul de microcip și Baze de Date Naționale (RECS)

Câinii sunt identificați printr-un microcip transponder (ISO 11784/11785) care conține un cod unic din 15 cifre. În România, acest cod este asociat obligatoriu în Registrul Evidenței Câinilor cu Stăpân (RECS) cu:

• Numele și prenumele deținătorului;
• Codul Numeric Personal (CNP);
• Adresa de domiciliu și numărul de telefon.

Accesul la aceste informații este limitat persoanelor și entităților autorizate conform legislației aplicabile.

Concluzie juridică: În măsura în care numărul de microcip poate fi asociat, prin mijloace rezonabile, cu identitatea deținătorului, acesta poate constitui o dată cu caracter personal indirectă în sensul GDPR. Interogarea codului în sistemele autorizate poate conduce la identificarea proprietarului, chiar dacă identificatorul aparține în mod direct animalului.

B. Elementul vizual unic și coroborarea de date (Linkability)

Conceptul este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de „linkability”, respectiv posibilitatea corelării unor informații provenite din surse diferite pentru identificarea unei persoane.

Dacă un câine prezintă semne particulare rare (pete atipice, o amputație, rasă extrem de rară) sau poartă un accesoriu personalizat (medalion gravat cu număr de telefon), imaginea respectivă publicată într-un mediu deschis poate fi coroborată cu alte surse de date publice pentru a profila și identifica stăpânul.

2. Studiu de Caz: Când investigațiile OSINT și câinele pot duce la identificarea unei persoane

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale investigațiilor OSINT (Open Source Intelligence) este faptul că elemente aparent nesemnificative pot deveni indicii relevante atunci când sunt analizate împreună.

În practică, analiștii pot utiliza tehnici de analiză și coroborare care includ:

1. Analiza rasei și a caracteristicilor vizuale distinctive ale animalului;
2. Compararea imaginilor cu fotografii publicate pe rețele sociale sau alte surse deschise;
3. Identificarea unor elemente comune precum mobilierul, accesoriile, decorul locuinței sau alte detalii recognoscibile.

Numeroase investigații OSINT au demonstrat că animale de companie, obiecte decorative, mobilier sau alte detalii aparent banale din fotografii pot contribui la identificarea unei persoane prin coroborarea informațiilor disponibile public.

Important: identificarea nu rezultă, de regulă, dintr-o singură fotografie, ci din cumulul mai multor informații analizate în context.

3. Elementul Tehnic: Metadatele EXIF și Amprenta Digitală

Pe lângă aspectele ce țin de conținutul vizual, fotografiile cu animale de companie poartă adesea informații invizibile cu ochiul liber: Metadatele EXIF (Exchangeable Image File Format).

Atunci când faci o poză câinelui cu telefonul mobil și o încarci pe un forum sau un site web care nu elimină metadatele EXIF, imaginea poate conține:

• Coordonatele GPS ale locației în care fotografia a fost realizată, dacă funcția de geolocalizare era activată la momentul capturii;
• Modelul dispozitivului și timestamp-ul exact;
• Serial number-ul camerei.

Din punct de vedere tehnic și al securității datelor, o simplă poză neprocesată a animalului de companie încărcată online poate deveni o sursă suplimentară de informații despre proprietar sau despre locația în care aceasta a fost realizată.

4. Bune Practici pentru Protecția Datelor și Confidențialitate

Dacă administrezi o platformă web, un cabinet veterinar sau un ONG, ori pur și simplu ești atent la propria amprentă digitală:

1. Curăță metadatele EXIF

Înainte de a publica imagini pe platforme web proprii, folosește un instrument de eliminare a metadatelor EXIF sau convertește imaginea pentru a elimina coordonatele GPS.

2. Medalioane QR sau gravate

Evită să filmezi sau să fotografiezi de aproape medalionul de la zgarda câinelui dacă pe acesta este inscripționat numărul tău de telefon personal sau alte informații de contact.

3. GDPR în clinicile veterinare

Clinicile veterinare care stochează codurile de microcip asociate stăpânilor trebuie să trateze aceste evidențe ca informații care pot conduce la identificarea unei persoane fizice și să implementeze măsuri tehnice și organizatorice adecvate:

• controlul accesului;
• autentificarea utilizatorilor;
• politici de retenție;
• auditarea accesărilor;
• acorduri DPA cu furnizorii de software.

Concluzie

Câinele tău nu este un subiect de drepturi GDPR, însă informațiile care îl gravitează te definesc pe tine în spațiul digital.

De la registrul RECS până la postările de pe rețelele sociale, legătura dintre animal și deținător poate transforma anumite informații despre patruped în date cu caracter personal ale proprietarului. În era OSINT, a rețelelor sociale și a corelării informațiilor, o fotografie aparent banală poate deveni o piesă importantă într-un proces de identificare.

Protecția datelor nu se referă doar la ceea ce dezvăluim despre noi înșine, ci și la informațiile pe care le facem publice despre lucrurile, dispozitivele și ființele care ne înconjoară.